Dragos Cristescu

Septembrie 19th, 2007

Santul patrat din jurul canalului

Posted by dragos in Viata pe pamant

   M-am saturat! Indiferent unde in Bucuresti ai treaba, indiferent unde vrei sa ajungi sau de unde vii,  arterele mari sunt sapate.Incerci sa le eviti, apucind pe stradute, insa aici…surpriza: si astea sunt sapate. Peste tot, strazile, mari sau mici, sunt sapate! Si daca pe cele mari se reface carosabilul sau se schimba sinele de tramvai, ei bine, pe cele mici se schimba bordurile! De ce se schimba bordurile, ca nu pricep…Cele vechi erau foarte bune, de ce trebuie schimbate???? Fireste se pot face diverse speculatii, sunt la indemina oricui insa asta nu rezolva problema stradutelor sapate .

  Si daca asta nu-i destul, in plina strada proaspat refacuta apare pe negindite naucitoarea inventie romaneasca: santul patrat din jurul canalului….canalelor de fapt, care oricum sunt dispuse in zig zag incit nu contenesc sa ma intreb cum o fi facuta reteaua de canalizare…in linie drepata nu sunt trase précis tevile alea sau daca sunt, de ce gurile de canal nu sunt si ele in linie drepata???? Dupa ce ca sunt insirate haotic, ca pisatul boului, mai si vine nu stiu care regie si sapa in jurul lor nenorocitele astea de santuri patrate…oricit de priceput ai fi la slalom nu ai cum sa le eviti pe toate! De ce sunt asa???

Pe alocuri, dupa o vreme, santul patrat din jurul canalului dispare si in locul lui apare un dimb…orice doar sa nu fie dreapta strada(proaspat reabilitata, de altfel)…

   Fireste, strada J.L.Calderon, refacuta acum 2 ani parca, e sapata iar…trotuarele au santuri, carosabilul e vai de mama lui, nu ai unde parca, nu pot intra cu masina in curtea studioului, e o nebunie ce e acolo…s-au sapat santurile si asa au ramas…nu stiu cine le-a sapat stiu insa ca pamintul a inceput deja sa se batatoreasca si nu se mai intimpla nimic altceva…si asta in plin centrul Bucurestiului…M-am saturat!
 

Ianuarie 26th, 2007

Kirill

Posted by dragos in Viata pe pamant

… parca asa se numeste furtuna care a bantuit prin Europa saptamana trecuta… Din cauza ei am avut un sfarsit de saptamina ingrozitor, desi promitea sa fie foarte bun.

Am plecat sambata, putin inainte de pranz catre aeroportul Henri Coanda, cu intentia declarata de a ajunge la targul de barci de la Dusseldorff. Aici, prima veste proasta: cursa cu care ar fi trebuit sa plecam avea intarziere 40 min… din cauza lui Kirill. Ma rog, dupa vreo ora de asteptari suplimentare, am decolat. Ajunsi la Frankfurt, alergam sa prindem cursa spre Dusseldorf insa, ni se inchid usile in nas, cu explicatia ca am venit prea tarziu, desi mai erau 20 min. pana decola avionul… ma rog, ni se spune ca ar mai fi o cursa pe la 20.30 (peste niste ore bune) si, ca s-ar putea sa fie locuri pentru noi in ea. Ni se recomanda sa ne intoarcem la ghiseu pe la 19.15… Noi decidem ca mai bine la 18.45 si totusi … surpriza!!! nu mai sunt locuri pentru noi in avion, pentru ca am venit prea tirziu!!! Sincer, daca s-ar fi intimplat la Bucuresti m-as fi enervat… asa insa, am facut o criza de nervi!
Inutila, evident… ma rog, am decis sa luam trenul si in felul asta, undeva dupa miezul noptii am reusit sa ajungem la hotel.

Duminica am fost in targ… Mie imi plac masinile, nu barcile, insa sunt sigur ca in alte conditii as fi fost mai entuziasmat…

Drumul spre casa a fost insa fara peripetii, slava Domnului! Parca pretentiile cetatenilor europeni sunt mari in ceea ce ne priveste… Kirill sa fie de vina?! sau tot noi suntem vinovati pentru ca avem o parere prea buna despre occident?!

Octombrie 16th, 2006

Printre VDT si VIP-uri

Posted by dragos in Viata pe pamant
Daca isi inchipuie cineva ca e usor sa lucrezi cu vedetele, ei bine, se insala. Au un program aglomerat, personalitati proeminente si o imagine bine conturata… si trebuie sa tin cont de toate acestea. Asadar, este adesea dificil dar, in acelasi timp o permanenta provocare.

O poza poate face oricine, mai nou, chiar si cu telefonul mobil, insa adevarata arta este sa surprinzi, sa evidentiezi si sa imortalizezi personalitatea si eul fiecaruia dintre ei. Luminile, umbrele, unghiurile, pozitia… totul e important.

Marea lor majoritate au incredere in mine, in talentul si in profesionalismul meu, pe altii insa, trebuie sa-i conving si va spun eu ca nu-i deloc usor.

Stau cateodata si ma intreb, oare, si eu sunt la fel?